Multumesc pentru iubire

O! Preacurata Maica a Domnului , a puterilor celor de sus, imparateasa cerului si a pamantului, atotputernica, aparatoarea si taria noastra, primeste aceasta cantare de lauda si de multumire de la noi , nevrednicii robii tai .

Auzi-ne pe noi , cei ce ne rugam tie; ocroteste ne pe noi cu atotputernicul tau Acoperamant si cere de la Fiul tau si Dumnezeu, sa dea pastoritilor nostri sfintenie, ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase inteleppciune si putere; judecatorilor dreptate si necautare la fata; invatatorilor minte si smerita intelepciune; sotilor dragoste si intelegere; fiilor, ascultare; asupritilor rabdare ; asupritorilor frica de  Dumnezeu; celor mahniti rabdare si bucurie duhovniceasca ; neinfranatilor infranare;

Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor, bucuria mahnitilor si acoperitoarea necajitilor; vezi mi nevoia ; vezi mi mahnirea ; ajuta mi ca unui neputincios; hraneste ma ca pe un strain ; necazul meu il stii, ci il dezleaga precum vrei; ca n-am alt ajutor afara de tine .  Amin ( o parte dintr-o rugaciune … )

Inspirata de Sarbatoarea  Adormirii Maicii Domnului m-am intors in copilarie si mi-am amintit de vremurile in care credeam in puterea si iubirea Fecioarei .

Totul a inceput cand eram la Peris ;  in jurul varstei mele  de 11 ani , mamaia mea frumoasa , cu parul bogat si total albit , mi- a povestit despre minunea pe care a facut-o Maria Fecioara pentru o batrana care a cazut in fantana si s-a rugat cu toata puterea si dragostea la Maica Buna . A ajuns numai  stiu cum sa fie salvata si atat de mult m-a impresionat bunatatea Maicii Domnului incat foarte multi ani de zile toate dorintele si visele mele au trecut prin sufletul Fecioarei mai intai si apoi s-au implinit miraculous .  Imi amintesc ca ma rugam pentru atunci cand imi doream o pereche de blugi noi sau cand mai tarziu la 14-15 ani imi doream sa se intoarca la mine M,  alungat tot de mine,  care era cu o alta fata de ceva timp … m-am rugat cand am dat examene , cand  sora mea a dat interviu pentru un loc de munca , cel mai mult m-am rugat cand am inteles ce greu este pentru mama sa fie singura . M-am rugat sa intalneasca pe cineva si sa inceapa o viata noua . Mergeam la biserica si desi preotii si lumea  extreme de religioasa  ma lasau rece inca de pe atunci , am sarutat toti microbii si praful de pe multe icoane cu Maica Domnului prin  atatea biserici  din orasul meu si nu numai .

Toate rugaciuniile mele au avut un raspuns  frumos si zambeam fericita caci ma simteam  iubita si imbratisata de o putere divina atat de blanda si atat de atenta la ruga mea . Ma rugam cu atata incredere incat lacrimile mele se stergeau parca de obrazul  ei .

Mai tarziu am transformat aceasta credinta in “ sunt norocoasa , daca imi pun ceva in cap imi reuseste “  . Calatoriile in lumea mare si stralucitoare unde , desi nu mi-a fost usor mi-au placut atat de mult , au inceput sa ma indeparteze de religie , de ortodoxism mai ales dar cel mai trist …de Preacurata Fecioara Maria . De la an la an am pierdut  legatura dintre mine si Frumoasa Buna . Am trait din plin viata fara sa mai imi pese cine ma iubeste acolo sus sau daca ma iubeste cineva . Au fost momente de indoiala cand nici nu imi pasa daca exista cineva  “ sus “ .

Pe mare credeam ca Sf Nicolae ne pazeste pe noi navigatorii … asa intr-o indiferenta credeam si aceasta din urma , nimic profund .

Acasa nu am mai mers la biserica . Daca totusi ajungeam , mergeam numai la Icoana aceea  mare argintie , acoperita cu geam a Fecioarei Maria si o atingeam cu mana , alunecau degetele pe chipul ei cativa cm pret de 5-6 sec si imi era dor de vremea cand o iubeam atat de mult si sufletul imi era usor … si atingerea cu buzele a geamului din rama unde ea dormea nu mi se parea  o invaluire in germenii vatamatori  .  Cu toata parerea mea de rau nu am mai regasit niciodata acel feeling … nici macar acum cand lucrurile s-au schimbat in sensul ca am trecut de perioada ignorantei si imaturitatii cand distractia , barbatii , banii , moda si calatoriile numai sunt pe primul loc . Acum cand fac pasi mici dar siguri catre spiritualitate si divinul e parte importanta din aceasta , tot numai reusesc sa ajung la ea , la Maicuta mea . Oare a renuntat ea la mine ? Oare m-a iubit si mi-a fost alaturi atata vreme in tineretile mele cu rugaciuni nevinovate si sincere si apoi s-a simtit singura cand am uitat sa ma mai gandesc la ea cu dragoste ?

Ca m-am indepartat de ortodoxie e adevarat si nu imi pare rau , nu m-as mai intoarce la ea .. nici nu cred ca e drept ca am fost botezata intr-o religie despre care nu stiam nimic … daca ii reprosez asta mamei mele ? Hahaha cum as putea ? Dar o reprosez sistemului  in care traim, ochilor inchisi si supunerea la ce vrea societatea  . Oricum numai este nimic de facut decat poate sa fiu sigura ca o sa aiba o sansa la alegere copilul meu .

Si totusi,  in Spiritualitate , Fecioara Maria ar putea fi Ingerul Luminii pentru mine si as putea intra in rezonanta cu ea , as putea avea momentele acelea de liniste si imbratisarea ar fi calduroasa si stralucitoare . Lacrimile sa se transforme in diamante si dorintele in actiune .

Regret ca am pierdut conexiunea aceea perfecta pe care am avut-o intre 11 ani pana la 20 de ani asa …

Azi , o intalnesc pe Fecioara Maria in locuri mai aerisite si nu trec niciodata fara sa o fotografiez .  

Acum o luna am gasit-o intr-un loc atat de frumos si m-am oprit sa ii zambesc , sa o mangai . Inca o iubesc , ar trebui sa ma rog mai des chiar daca nu simt la fel ca in tireretile mele , as ajunge la un moment dat sa o regasesc  , sa o transform intr un inger al pamantului , al apei sau al luminii … .

POZA DIN CINQUE TERRE .

Un om se hotărî să facă o vizită unui pustnic care, după cum i se spusese, trăia nu departe de mănăstirea Sceta. După ce merse cale lungă prin deşert, găsi în sfârşit călugărul.

- Am nevoie să ştiu care e primul pas care trebuie făcut pe drumul spiritual, spuse.

Pustnicul duse omul la o fântână mică şi-i spuse să se privească în apă. Omul încercă să o facă, dar de abia ce încercă, pustnicul aruncă pietricele în apă, agitându-i suprafaţa.

- Nu o să-mi pot vedea chipul dacă o să continui să arunci pietrele alea, spuse omul.

- Aşa cum e imposibil pentru un om să-şi vadă chipul în ape mişcate, la fel e imposibil să-l cauţi pe Dumnezeu dacă mintea ţi-e neliniştită de căutare, spuse călugărul. Acesta e primul pas!

Pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu “ai nevoie de tăcere, nu de argumente; ai nevoie de iubire, nu de logică. Ai nevoie de o stare a minţii în care gândurile să nu mai existe şi în care oglinda minţii să nu mai reflecte nimic, să rămână absolut pură. În acea tăcere, în acea puritate în care nu se mai reflectă nimic, îl vei putea vedea pe Dumnezeu. Şi îl vei vedea oriunde te-ai afla, deoarece Dumnezeu nu este o persoană, ci o Prezenţă.”

(adaptare după un text al autorului Paulo Coelho)

Am  gasit acest text  pe un blog frumos “ Drumuri catre tine”  se numeste . M-am gandit sa inchei cu o explicatie la acest post …  . Despre meditatie v-am mai povestit , prin ea imi gasesc linistea aceea interioara cand poate si Maria Fecioara ma imbratiseaza cu caldura si lumina .

O ! Frumoasa mea buna ! Iti multumesc pentru iubire .

Anca