Astazi nu e o zi pentru zambete si voie buna . Cine a zis sa nu scri daca nu ai lucruri pozitive de impartasit ? Cine a zis ca tristetile unuia sunt mai mari decat ale altuia ? Cine masoara gravitatea durerii din capul pieptului . Cine vede tremurul din sufletul nostru? Te intristezi daca citesti ceva care nu e de ras? Poate inveti ceva din tristetea altuia , poate te vezi pe tine mai puternic sau poate faci ceva sa oferi bucurie .
Astazi nu vreau nimic . Defapt ar fi ceva …
As vrea doar ca lumea
sa fie buna , sa fie ingaduitoare , mai calma, mai iertatoare . Sa nu isi uite promisiunile , sa nu isi ignore
sanatatea , sa isi imbratiseze familia si sa le trimita ganduri bune in fiecare
zi . As vrea sa ma rog dar sa imi stapanesc lacrimile . Sa daruiesc dar sa uit
ca am facut asta , sa primesc si sa fiu vesnic recunoscatoare .
Azi vreau sa schimb
trecutul pentru cineva si viitorul pentru altcineva . Azi vreau sa intalnesc
puterea miracolului si sa trasez linii , sa schimb directii. Azi vreau sa fac
liniste in tine si sa te ajut sa uiti de
ieri , sa te convig sa mai pasesti odata zambind spre maine .
Iti spun azi sa te uiti bine in jurul tau si sa vezi cine
are nevoie de tine , de o vorba buna sau o imbratisare , aprecierea ta ,
zambetul tau , schimbarea ta . Cine asteapta cuminte in tacere sa fie vazut ? Pe cine ai uitat desi mereu a
fost acolo?
Nu gasesc cuvintele care sa explice ce vreau azi de la tine
dar am gasit ceva ce te v-a trezi din nepasare , din dezamagire, tristete, din
DE CE ul cu care ne invaluim cand ne simtitim coplesiti .
Scrisoarea
lui Charlie Chaplin pentru fiica sa
Charlie
Chaplin, tata a 12 copii, in 1965, fiind la venerabila varsta de 76 de ani, a
scris o scrisoare fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care incerca sa-si faca
o cariera in lumea dansului, in orasul Paris. Scrisoarea este emotionanta,
foarte personala, dar in acelasi timp i se potriveste fiecaruia din noi.
Este un exemplu de dragoste paterna si grija, de tristete si
bucurie, mandrie si ingrijorare, intelepciune adunata de-a lungul anilor si
copilarie, care s-a pastrat in el. “Niciodata nu am fost un inger”, scria
geniul cinematografiei, “dar intotdeauna m-am staruit sa fiu un om in
adevaratul sens al cuvantului. Incearca si tu”.
““Fetita
mea!
Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati
din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta
doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera
asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad
imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si
aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe
mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi
se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca
stelele pe cerul de iarna.
Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul
frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o
stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata,
daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea
mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie
Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti
povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme
niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam:
“Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”
Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua
ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam
cum vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran.
Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon
batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti,
largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si
furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si
pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada,
care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In
acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.
Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma
intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai
stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar
poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand,
care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru
binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai
un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare
a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si
aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu,
asa ca sa lasam asta.
Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine
– urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am
amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea
in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand
iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa
intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este
insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani
in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar
celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul
sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.
Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii
orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una
cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca
el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti
mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin
periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca
tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu
va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru
dansele este luna.
Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine?
Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai
bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care
sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile
Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e
aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu
sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca
al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are
nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi
pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre
bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la
circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.
Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul
tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta
te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma
periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te
cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist
lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima
pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din
fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti,
iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre
asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute
despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.
Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta
poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu
numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele
suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai
celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in
aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti
fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca
tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii
si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu
iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta
scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.
Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu
adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme
sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de
doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme
in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale
curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele,
vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am
incercat sa fiu om. Incearca si tu.
Daca-ti ramine minte cind cei din jur si-o pierd,
Daca mai crezi in tine cind altii nu mai cred,
Daca lovesc in tine cu vorbe care dor,Sa-i ierti, sa nu te superi de indoiala lor!
Si daca pentru tine nimic nu e pacat, Esti, mai presus de toate, UN OM ADEVARAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu